Evaluarea personalităţii

Personalitatea poate fi văzută ca un ansamblu de calităţi fizice, psihologice şi sociale care deosebesc o persoana de alta; ca sistem autoreglat, personalitatea este dotată cu însuşiri proactive care îi abilitează pe indivizi să interacţioneze activ cu mediul şi să contribuie la propria lor dezvoltare.

Evaluarea personalităţii se referă la procedurile destinate identificării şi evaluării calităţilor stabile ale personalităţii din sfera gândirii, afectivităţii şi comportamentului; prin urmare, evaluarea personalităţii vizează componentele cognitive, afective, morale şi volitive ale funcţionării individului.

Acestea includ abilităţi şi stiluri cognitive, caracteristici temperamentale şi dispoziţionale, motive, atitudini şi valori, comportamente habituale, strategii de adaptare şi mecanisme de autoreglare.

Evaluarea personalitatii joacă un rol deosebit de important în diverse domenii – clinic, educaţional, psihologie organizaţională – unde ajută la stimularea învăţării şi a motivaţiei, la prevenirea şi diagnosticarea problemelor psihologice, la promovarea sănătăţii şi la o mai bună utilizare a resurselor individuale. 

Evaluarea contemporană a personalităţii este marcată de o diversitate de metode de evaluare. Diversele obiective ale evaluării conduc psihologii să se focalizeze asupra unor aspecte diferite ale funcţionării psihologice şi la utilizarea unor tehnici diverse.

Unii evaluatori vizează măsurarea unor tendinţe psihologice manifeste, în timp ce alţii sunt preocupaţi de dinamici psihologice interne; alţi psihologi se focalizează asupra exprimării şi reglării unor dimensiuni specifice ale personalităţii precum agresivitatea, altruismul sau inteligenţa emoţională, în timp ce alţii se centrează asupra unui set de tendinţe comportamentale care pot conduce la o descriere comprehensivă a personalităţii şi la o înţelegere a stabilităţii şi coerenţei acesteia în timp şi spaţiu.

Psihoterapie 

Psihoterapia este o intervenţie psihologică în situaţii de sănătate şi boală. Pentru ca o intervenţie psihologică să fie considerată psihoterapie aceasta trebuie să îndeplinească urmatoarele condiţii:

1. Să se bazeze pe o teorie ştiinţifică asupra personalităţii şi tulburărilor sale.

2. Să se întemeieze pe o teorie ştiinţifică asupra modificării tulburărilor şi pe o tehnologie verificată.

3. Să prezinte evaluări empirice ale efectelor sale, pozitive şi negative.

4. Să ofere o intervenţie în tulburările de comportament sau în stările de suferinţă care necesită ajutor.

5. Să fie practicată de persoane calificate şi competente.

Psihoterapia se adresează tuturor oamenilor care au probleme psihocomportamentale indiferent dacă problemele lor pot sau nu să fie etichetate cu o etichetă nosologică de tip psihiatric. Ce este o viaţă cu sens, o viaţă care să merite a fi trăită?

Este o viaţă în care zilele se scurg apropiindu-ne de un obiectiv în viitor. Dar a avea un obiectiv în viitor înseamnă a avea o problemă în prezent – problema atingerii obiectivului.

Viaţa normală este o luptă continuă pentru atingerea acestor obiective; “o luptă-i viaţa deci te luptă cu dragoste de ea cu dor” spune poetul. În această luptă oamenii își pun o serie de întrebări la care nu au imediat cel mai convenabil răspuns; cele mai frecvente reacţii la această situaţie sunt manifestările depresiv anxioase care, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, ocupă locul al doilea ca frecvenţă după bolile cardio vasculare.

Farmacoterapia psihotropă influenţează nivelul de excitaţie al sistemului neuroendocrin dar nu–i ajută pe oameni să găsească răspunsuri la întrebările lor. De aceea, deşi farmacoterapia produce efecte rapide în multe tulburări psihocomportamentale, recidivele sunt deosebit de frecvente.

Cele mai multe cercetări evidenţiază că psihoterapia este cel puţin la fel de eficientă dacă nu chiar mai eficientă decât farmacoterapia tulburărilor depresiv anxioase; alte cercetări subliniază că o bună combinare a psihoterapiei cu farmacoterapia conduce la o creştere cu cel puţin 10% a eficienţei în raport cu efectele fiecărei abordări terapeutice utilizate separat.

Psihoterapia îi ajută pe oameni să se cunoască mai bine, să-şi utilizeze mai bine resursele de care dispun, sau să înveţe noi modalităţi de adaptare, să găsească propriile răspunsuri la întrebările lor fundamentale!

Strategia terapeutică pe care o propunem este una de tip integrativ care combină, într-o manieră flexibilă, tehnici de terapie cognitivă şi comportamentală, terapia centrată pe obiective şi soluţii şi hipnoterapia.